O cafea

Cu părul ciufulit , șuviţe blonde , cu ochii spre degetele care – ţi tremura, pe fundal o muzica , nu cine stie ce muzica , nu stiu de cine e scrisă , important e că- i la pian o muzica cu cea mai frumoasă apariţie in scenă si tu un actor , cu o ceașcă de cafea in mâna stângă. O duci la gură , iar o picătură cade pe cămașa albă , cămașa pe care ai călcat-o toată dimineaţa , cu care ai cuprins -o pe ea si pe care a rămas parfumul ei . Cu părul ciufulit , șuvițe blonde , te pui in genunchi , ridici privirea , îți muști buza de jos , zâmbești dând din cap și te întrebi : Cum , cum pot sa schimb ceva , să schimb , cel puțin ce e lângă mine ? Cum ? Și de ce ? De ce lumea e atât de indiferentă și cel ce se numește om , al năinii de om , nu l poate ajuta pe cel de lângă el , pe cel ce-i seamănă ? Ridică-te , ridică – te , hai , dă – mi o mână , dă- mi -o și pe a doua , dar ridică-te și sari, sari de pe scena aia , ieși din sala aia , plină de , plină de praf , nu de oameni și ieși , ieși . Nu poți ? Nu poți să spargi o ușă? Are lacăt ? Hm , are lacăt , mă rog un lacăt și ce ? Și ce ? Ia un topor , ia , nu știu, ia pianul și aruncă -l . A, nu , nu pianul , adică , nu – l arunca. Știu , acum știu , sigur știu , Doamne știu , asta e , sigur asta e , acum e acum . Muzica e cheia . Hai , deschide -o , numără pănă la 7 și deschide -o . Unu , doi , trei … Ai deschis-o ? Foarte bine , acum ieși în stradă , hai , da , da , în stradă , uite -l , ia-l pe el și pe el , și pe ea și pe ei , pe toți , pentru că doar așa putem schimba lumea . Ia-i pe toți și , O Doamne , nu cred , flirtezi cu ea , bine , ia-o și pe ea , da , da , pe scenă , sari pe scenă. Aprinde lumina astfel încât să-ți vadă ochii , aranjează-ți părul , ia un calmant și nu , muzica nu o opri , las-o , e cea mai bună , schimbă-ți cămașa și doar întreabă-i : ” Dragilor , doriți o cafea ? „. Schimbă-ți lumea , ieși din rutină , din rutina care te omoară și bea o cafea , cu zahar , A , da , și cu lapte .