Dragilor , stiti ca e foarte frumos sa te indragostesti , chiar daca încerci tu sa te opui așa putin , dandu-ti seama ca devii putin prostuț , e frumos pentru ca uiti ce inseamna omul comun si tinzi spre absolut  . E atat de frumos , incat devii fericit cand te pune mama sa speli vesela sau cand printr un miracol nu mai esti obosit la 4 dimineata si nu ai somn , cand iubesti melodrama si uiti de filmele horror , cand te impiedici la tot pasul si te uiti daca te vede cineva , cand zambesti tot timpul si nu înțelegi de ce , cand tocmai iti descoperi umorul , deși continui să faci glume proaste  si cand  înțelegi ca ai devenit mai bun si mai sensibil , si intelegi ca nu mai e necesar sa te imbolnavesti de 8 martie , ci dimpotriva ai o idee exceptionala cum sa faci fericit un omuleț mic . E frumos , e atât de frumos încât poti bea o cafea amara si sa nu ti dai seama ca i lipseste zahărul … 

Știți care e una dintre problemele noastre ? Ne plângem tot timpul , ne plângem de lucruri mici in loc să ne bucurăm de ele si să conștientizăm cât de frumos e să trăiești,  așa , cu problemele pe care le avem , deși cineva spunea că există doar lecții de viață , si anume ele ne fac sa fim asa cum suntem : puternici și sensibili . Să ne bucurăm de fiecare zi și să ne dăm seama că in lume sunt copii care s ar bucura să aibă , ceea ce avem noi , cei care ne plângem de nimicuri .

Cu părul ciufulit , șuviţe blonde , cu ochii spre degetele care – ţi tremura, pe fundal o muzica , nu cine stie ce muzica , nu stiu de cine e scrisă , important e că- i la pian o muzica cu cea mai frumoasă apariţie in scenă si tu un actor , cu o ceașcă de cafea in mâna stângă. O duci la gură , iar o picătură cade pe cămașa albă , cămașa pe care ai călcat-o toată dimineaţa , cu care ai cuprins -o pe ea si pe care a rămas parfumul ei . Cu părul ciufulit , șuvițe blonde , te pui in genunchi , ridici privirea , îți muști buza de jos , zâmbești dând din cap și te întrebi : Cum , cum pot sa schimb ceva , să schimb , cel puțin ce e lângă mine ? Cum ? Și de ce ? De ce lumea e atât de indiferentă și cel ce se numește om , al năinii de om , nu l poate ajuta pe cel de lângă el , pe cel ce-i seamănă ? Ridică-te , ridică – te , hai , dă – mi o mână , dă- mi -o și pe a doua , dar ridică-te și sari, sari de pe scena aia , ieși din sala aia , plină de , plină de praf , nu de oameni și ieși , ieși . Nu poți ? Nu poți să spargi o ușă? Are lacăt ? Hm , are lacăt , mă rog un lacăt și ce ? Și ce ? Ia un topor , ia , nu știu, ia pianul și aruncă -l . A, nu , nu pianul , adică , nu – l arunca. Știu , acum știu , sigur știu , Doamne știu , asta e , sigur asta e , acum e acum . Muzica e cheia . Hai , deschide -o , numără pănă la 7 și deschide -o . Unu , doi , trei … Ai deschis-o ? Foarte bine , acum ieși în stradă , hai , da , da , în stradă , uite -l , ia-l pe el și pe el , și pe ea și pe ei , pe toți , pentru că doar așa putem schimba lumea . Ia-i pe toți și , O Doamne , nu cred , flirtezi cu ea , bine , ia-o și pe ea , da , da , pe scenă , sari pe scenă. Aprinde lumina astfel încât să-ți vadă ochii , aranjează-ți părul , ia un calmant și nu , muzica nu o opri , las-o , e cea mai bună , schimbă-ți cămașa și doar întreabă-i : ” Dragilor , doriți o cafea ? „. Schimbă-ți lumea , ieși din rutină , din rutina care te omoară și bea o cafea , cu zahar , A , da , și cu lapte .